În România sunt multe obiceiuri și tradiții de Paște, unele încă se respectă altele s-au pierdut pe parcursul anilor. Din punct de vedere religios, Sărbătoarea Pascală semnifică Învierea Domnului Iisus din morți și este sărbătoarea mult așteptată, după o iarnă lungă.
În lumea tradițional românească, oamenii se pregăteau cu mult sârg atât din punct de vedere spiritual, prin post îndelungat, cât și din punct de vedere lumesc.
Pe vremuri, înainte de Joia Mare bărbații lucrau la câmp, iar odată cu apropierea sărbătorii, începeau și lucrările de pe lângă casă. Se tăiau mieii sau după caz purceii, se mătura curtea și strada din fața casei și se pregăteau hainele de sărbătoare.
Unul dintre cele mai întâlnite obiceiuri de Paște îl reprezintă încondeierea ouălor, care sunt pregătite în Săptămâna Patimilor, de cele mai multe ori în Joia Mare. Tradiția spune că ouăle încondeiate în această zi nu se vor strica tot anul. De asemenea, se spune că pentru a avea familia unită tot anul, este bine ca primul ou ciocnit să fie consumat de toți.
În noaptea Învierii oamenii merg la biserică împreună cu familia și asistă la slujbă, iar cine nu merge se zice că se îmbolnăvește și petrece tot anul până la Paștele viitor în neajunsuri și boli.
Una dintre datinile procesiunii este înconjurarea bisericii. Toți credincioșii au în mână câte o lumânare pe care o aprind de la flacăra preotului. La români, lumânarea cu care s-a luat lumină în Noaptea de Înviere va fi adusă aprinsă pe drumul spre casă. Dacă aceasta nu se va stinge, atunci dorinţa purtătorului se va împlini.
Discussion about this post