Nu mai este nicio noutate că zona Ștefan cel Mare din Constanta arată că după război, dar astăzi parcă tabloul era și mai dramatic pe melodii cântate la acordeon.
Șantierul răsuna astăzi, în miezul zilei, în acordurile de jale ale unui rapsod așezat în bătaia soarelui, la doi pași de coada de la patiserie.
Muzica a fost spartă la un moment dat de vocea unui bărbat care a răspuns la telefon. „Uite, îmi vine să zic că vizitez Ucraina, dar sunt de fapt în zona Tomis. Și mai și cântă unul aici de zici că ești în filmele din ‘40”, spune omul parcă și puțin încurcat de neconcordanța realității cu anul în curs.
Câțiva metri mai încolo, cineva își lovea sacadat tălpile de asfalt, în încercarea de a scutura praful adunat pe încălțăminte. Iar scena se repetă la câteva minute, în fața centrului comercial.
În jur, ai impresia că totul se desfășoară cu încetinitorul.
Pașii trecătorilor, oricât de grăbiți ar fi, se lungesc greoi, dar nu pe orizontală, ci pe verticală, să poată sări peste dâmburi, pietre, bolovani, gropi, țevi, tuburi, cabluri sau gunoaie lăsate la întâmplare.
Pare un dans stângaci pe care toți cei care ajung în zonă l-au învățat, de nevoie. În unele zone, trebuie să fii atent nu să nu te împiedici, ci să nu te afunzi în nisip. Intrările în magazine… tot sport extrem. Ba sunt făcute cărări cât să pui talpa, ba trebuie să iți faci avânt să poți urca pe trepte.
Iar căldura amplifică toată această toropeală, deși, cu un sfert de ceas înainte de ora 14:00, muncitorii adunați în capătul străzii păreau gata de lucru.
Discussion about this post