Învăţământul simultan oferă doar servicii educaţionale minimale, spun o treime dintre profesori. Aproape jumătate dintre profesorii care predau în sistem simultan sunt nemulţumiţi de implicarea autorităţilor locale, arată un studiu realizat cu sprijinul Lidl România
Studiul „Evaluarea problemelor educaţionale ale învăţământului simultan”, oferă prima analiză detaliată a impactului acestui sistem asupra accesului la o educaţie de calitate. Învăţământul simultan, prevalent în mediul rural, presupune predarea simultană către elevi din clase diferite, grupate în funcţie de nivel – fie două (Simultan II), trei (Simultan III) sau chiar patru clase (Simultan IV) în aceeaşi sală de clasă.
- Aproape o treime dintre cadrele didactice din învăţământul simultan consideră că acest sistem oferă doar servicii educaţionale minimale.
- Principalii factori care împiedică profesorii şi învăţătorii din învăţământul simultan să îşi desfăşoare activitatea în bune condiţii sunt lipsa materialelor didactice adecvate pentru acest tip de predare (58%) şi lipsa suportului informaţional (53%).
- Peste o treime dintre profesori întâmpină dificultăţi legate de distanţa mare până la şcoală (39%) şi lipsa mijloacelor de transport care să le permită deplasarea până la şcoală (41%).
- Două treimi dintre cadrele didactice intervievate (65%) consideră că sărăcia gospodăriilor de provenienţă a copiilor este principala barieră în calea performanţei acestora în învăţământul simultan. Jumătate dintre cadrele didactie (50%) consideră că implicarea copiilor în activităţi casnice le afectează performanţele şcolare.
- 40% dintre cadrele didactice din învăţământul simultan sunt nemulţumite de implicarea autorităţilor locale în determinarea familiilor să îşi înscrie/trimită copiii la şcoală, dar şi în asigurarea unei soluţii de transport pentru copiii aflaţi în zone izolate, sau la distanţa mare de unitatea şcolară.
- 65% dintre cadre didactice consideră că învăţământul simultan este benefic pentru copiii înscrişi pentru că le oferă totuşi o şansă (singura în fapt) de a avea acces la educaţie la nivelul curriculei naţionale.
- Matematica (70%) şi limba română/citirea (27%) sunt considerate cele mai dificile materii în predarea simultană.
În acest context, World Vision România lansează noua abordare a proiectului Pâine şi Mâine, dedicat în noul an şcolar exclusiv elevilor ce studiază în regim simultan.
După un apel public către şcoli, 19 unităţi de învăţământ din 12 judeţe au intrat în program, mai exact 1.030 de elevi de şcoală primară care învaţă în sistem simultan.
„Învăţământul simultan este durerea surdă a şcolii de la sate de prea mult timp. Chiar dacă această formă de învăţământ este cunoscută de către decidenţii naţionali ca fiind deficitară şi este percepută ca problematică de către toţi actorii sistemici, inclusiv de către cadrele didactice. Ultimele trei decenii nu au generat încă intervenţii în domeniu care să propună soluţii sau alternative pentru cei peste 110.000 de copii care sunt beneficiarii acestui sistem. Învăţământul simultan este o soluţie de avarie, dar cerinţele educaţionale sunt aceleaşi ca şi pentru învăţământul obişnuit, inclusiv elementele de evaluare a performanţei elevilor.
Cel mai trist este că acest sistem vine la pachet cu un grad foarte mare de sărăcie al elevilor beneficiari, ceea ce le afectează cu atât mai mult performanţele şcolare. Tocmai de aceea, World Vision România îşi direcţionează programul de masa caldă şi educaţie remedială către şcolile din simultan, pentru o intervenţie complexă acolo unde este cea mai mare nevoie”, a declarat Mihaela Nabăr, directorul executiv al fundaţiei World Vision România.
Problemele cu care se confruntă cadrele didactice din învăţământul simultan
Pentru aproape o treime dintre cadrele didactice din învăţământul simultan perspectiva generală asupra avantajelor oferite de învăţământul simultan copiilor este cea de servicii minimale educaţionale: copiii pot interacţiona cu alţi copii, copiii au posibilitatea de a acumula câteva informaţii. 65% dintre cadre didactice consideră că învăţământul simultan este benefic pentru că le oferă totuşi o şansă (singura în fapt) de a avea acces la educaţie pentru copii din zone afectate de depopulare severă, în condiţiile lipsei facilităţilor de transport.
Pentru majoritatea cadrelor didactice principalii factori de blocaj care împiedică profesorii şi învăţătorii din învăţământul simultan să îşi desfăşoare activitatea în bune condiţii vizează lipsa materialelor didactice adecvate pentru acest tip de predare (58%) şi lipsa suportului informaţional (53%), respectiv a lucrărilor metodice de specialitate care să ofere suport cadrului didactic în adaptarea cerinţelor programei şcolare la realităţile învăţământului simultan.
41% dintre cadrele didactice resimt, chiar la câţiva ani de la debutul în învăţământul simultan, lipsa experienţei în acest tip de activitate didactică. La această pondere se adaugă lipsa recomandărilor curriculare (40%), respectiv a lucrărilor deficitul de pregătire particulară pentru cadrele didactice care profesează într-un astfel de sistem educaţional (34%). Mai mult de o treime dintre cadrele didactice intervievate menţionează ca principale dificultăţi cu care se confruntă sunt distanţa mare până la şcoală (39%) şi lipsa mijloacelor de transport care să permită deplasarea cadrului didactic până la şcoală (41%).
Avantajele financiare oferite nu sunt în măsură să acopere cheltuielile cu deplasarea zilnică şi durata de timp care este pierdută de către cadrul didactic pentru deplasare. Din acest motiv, în cazurile cadrelor didactice navetiste (41% dintre respondenţi) procesul didactic suferă perturbări frecvente generate de cauze diverse de la fenomene meteo care, coroborate cu starea precară a infrastructurii de transport pe timpul iernii sau al toamnei, aduc întârzieri în deplasarea profesorului cu autoturismul personal, până la dereglări în programul mijloacelor de transport în comun acolo unde acesta există.
„Nu mai avem învăţător, nu avem asistentă medicală, nu avem asistent social, nu mai avem pe nimeni de aici din sat. Doar preot. De aceea am rămas doar câţiva şi o să dispărem şi aceştia. Tinerii pleacă atunci când văd că aici nu mai vine nimeni. Dacă am avea bani să construim o casă cu trei camere: pentru învăţător, pentru asistentă medicală şi pentru asistentul social, să nu mai facă naveta. Să stea aici. Şi poate ar mai fi o şansă pentru noi. Sau măcar cineva să dea cineva o parte din bani că mai punem şi noi mână de la mână. Avem nevoie de învăţători şi profesori aici din sat ca de aer. Înţelegem asta şi cerem, rugăm pentru ajutor!” a declarat un viceprimar din mediul rural.
Majoritatea cadrelor didactice intervievate predau în sistem simultan III sau IV, respectiv cu trei sau patru nivele de educaţie în clasă
Principalele dificultăţi pe care cadrul didactic la resimte în activitatea sa la catedră au în vedere în primul rând gestionarea timpului (52% dintre respondenţi), captarea atenţiei copiilor, transmiterea informaţiilor şi interacţiunea cu ei. În condiţiile nevoii de a transmite în aceeaşi unitate de tip trei până la cinci conţinuturi informaţionale, de multe ori slab corelate între ele, procesul de pregătire şi gestionare a lecţiei este o provocare pentru cele mai multe cadre didactice (46%).
„De când am venit aici ca învăţătoare am cerut la inspectorat şi la toate întâlnirile pe care le-am avut la nivel de judeţ: daţi-mi să văd un plan de lecţie model pentru învăţământul simultan cu copii de la clasa 0 la clasa a IV-a, daţi-mi şi mie, vă rog, un exemplu de bună practică în care să împac şi programa şi predarea în simultan. Nimeni nu mi-a dat nimic. Şi eu am vrut să abandonez şi să plec, că simt că efectiv nu reuşesc să fac treabă: pe unul să-l învăţ să ţină creionul în mână, pe celălalt mulţimi, pe al treilea ecuaţii cu două necunoscute. Să vină cineva să mă înveţe cum se face treaba asta într-o singură oră cât să plece fiecare din ei cu lecţia învăţată din clasă. Mi-e milă de ei. Mi-e milă şi de mine câteodată. Nici nu poţi să îi ţii mai mult la şcoală că le e foame şi vine şi părintele şi îţi face scandal. Şi pe bună dreptate”, a declarat una dintre învăţătoarele intervievate.
Sursă: Agerpres
Discussion about this post